Back to Bebelusul Elenei are nevoie de ea! Sa o ajutam sa traiasca!

Elena are nevoie URGENT de ajutorul vostru!!!

Am primit povestea suferintei Elenei din ultimele luni, scrisa chiar de ea:
"Dvs. m-aţi ţinut în viaţă aproape un an! Incă mai am nevoie de dvs.! Vă rog, ajutaţi-mă!
Sunt foarte speriată! Şi am obosit! Am ajuns într-un moment în care îmi este rău aproape tot timpul, am zile în care mă bucur că pot să stau măcar în şezut, am zile în care nu pot să mănânc mai nimic, am zile în care mă lupt să cred că îmi va merge până la urmă chimioterapia, singura mea speranţă.
În octombrie, tratamentul iniţial cu Xeloda a început să nu mai dea rezultate. Pe fondul acesta:
1.Am devenit anemică, având nevoie de reptate transfuzii de sânge
2.Lichidul ascitic s-a acumulat în cantităţi tot mai mari, având nevoie de multe sedinţe de puncţie. Astfel, în decembrie, în doar o săptămână şi jumătate de spitalizare, mi s-au scos: prima dată, 9 litri, a doua oară, 12 litri şi a treia, 7 litri.
Apoi: pe10.01.2012, din nou, 12 litri, pe 11.01.2012, 3 litri jumătate, si pe 15.01.2012, încă 5 litri şi tot aşa, iar, la sfârşitul lui ianuarie, încă 10 litri.
3. Pe 20 noiembrie 2010, am făcut şi prima şedinţă de chimioterapie prin cateter, cu Tacsol, dar nu am rezistat. A fost mult prea mult pentru cât puteam eu suporta. Am făcut toate efectele secundare chimioterapiei: temperatură, răni sângerânde în gură şi în gât, încât nu puteam să-mi înghit nici saliva, stări de greaţă, buza de jos mi se umflase cam 2 cm jumătate, reacţie alergică pe tot corpul, mi-am pierdut 30% din păr si au început să-mi cadă genele şi sprâncenele.
Aproape timp de două luni nu am putut mânca mai nimic. Am slăbit foarte mult. Acum mi se văd oasele prin piele, pe spate, umeri, piept, mâini. Iar am pierdut masă musculară şi ca atare nu mă pot ţine bine (sau câteodată deloc) pe picioare. În plus, îmi pierd echilibrul, acesta fiind unul dintre motivele pentru care nu pot urca singură în cadă şi nu mă pot spăla singură.
Din cauza burţii care parcă îmi explodează, abia pot mânca şi abia mă pot duce pe mine. Din cauza burţii, am crize de tuse, iar când dorm respir cu probleme.
În urma acestui episod dureros, am avut nevoie de timp ca să-mi revin, măcar un pic, pentru a face o nouă încercare.
Am reluat chimioterapia în ianuarie cu substanţele ENDOXAN, VP16 şi GCSF SVP, administrate în doze foarte mici, ca să le pot face faţă. Mi s-a făcut rău. Am făcut febră aproape 40°C, motiv pentru care am fost internată încă o săptămână în spital şi supusă la o serie de analize în vederea excluderii unei surse de infecţie. Apoi a mai urmat o şedinţă şi am trecut-o cu bine. Doamne, ajută! Acum nu mai am păr deloc, pielea mea are o tentă negriciosă cu pete mai închise la culoare. Pe mâini şi picioare zonele negre sunt şi mai evidente. Mi-au căzut câteva unghii la picioare, iar tălpile mi s-au curăţat în unele locuri de piele, ajungând la carne vie. Nu mai puteam să stau în picioare.
Am făcut de câteva ori hemoragie bucală şi în urma analizelor mi-au găsit varice pe esofag şi ficat. Am ajuns să mă bucur orecum că sunt “doar” varice şi că nu alceva şi mai grav!
Mihăiţă, băieţelul meu, nu ştie să vorbească (abia a împlinit un anişor). Pentru el toată lumea este “tata”, spune “dedzet” la “deget” şi aprobă printr-un „da” categoric orice îl întrebi. Dar când m-a văzut prima dată fără pic de păr în cap, şi-a dus mânuţele la obrăjori, a căscat ochişorii lui albaştri şi guriţa lui a zis un “Heeei!” plin de uimire. Reacţia lui m-a lăsat fără nicio putere de a mai zâmbi, de a-i arăta că totul este bine, că mami este bine.
Dvs. m-aţi ţinut în viaţă aproape un an!
Numai cu ajutorul lui Dumenzeu şi al dumneavostră mai sunt în viaţă şi sper şi vă rog din tot sufletul să mă ajutaţi în continuare! Mă omoară înceţişor grija banilor pentru că, fără ei, nu ajung la spital, fără ei nu îmi pot cumpăra medicamentele, fără ei nu

18 comments

to comment